Nopti nedormite si cartile din tramvai

O, daaaaaa... Daca va uitati care e ora de postare, mai bine nu. Si asta in conditiile in care ma descurc ok si cu serviciul. SI cu pasiunea mea pentru arome, prin lumanarile naturale. Iar mai nou - nevoia stringenta de un strugurel potrivit mie m-a dus si catre producerea lor, tot naturale...

Ce ma intriga si ma nedumereste este ca am inceput un ritm de viata prea alert uneori. Excesul meu de energie, chiar in lipsa unei cafele, isi spune cuvantul in usurinta de a sta treaza noaptea. SI sa nu va imaginati ca Radu al meu este neglijat! Poate si unde fetita noastra sta in timpul saptamanii la ai nostri si lipsa ei ne face sa o asteptam cu ardoare... Nu stiu, insa acum, la 33 de ani, vaz ca mi-e mult mai usor sa stau cu ochii "beliti" prin bucatarie, la calculator, impletind sau crosetand, facand poze sau orice alta minune. Iar al meu - doarme. pana acum ceva timp eram fix invers; de cand m-am intors la serviciu, de fapt cam de cand cu Teo, s-au inversat putin polurile in comportament si in petrecerea de timp liber, cu sau fara folos.

In schimb, mi-am redescoperit bucuria de a citi. In tramvai, cel mai des, ca in curand voi incepe sa cred ca-mi place sa merg cu RATB-ul, mai ales ca si prin drumurile la fetita sau prin alte parti ale Bucurestiului mi-am facut un obicei in a ma rupe total de lume si de a citi fara sa aud sau sa vad ceva. Altceva. Orice. Asa ca, incep sa ma laud: Ciresarii (5 volume), Scrisoare de dragoste, Print si cersetor si Wilson zevzecul, Elevul Dima dintr-a 7-a (aici a fost inceputul, de fapt...) si inca cateva, asta doar in decurs de cateva luni, strict pe drumuri. Acum am trecut la Winnetou.

Am lucrat cateva seturi de caciulite si fulare pentru piciu'  mic, un pulover, un poncho (doar acum, iarna asta) si-mi place la nebunie.

M-am uitat pe recomandarile din articolele anterioare. Le sustin in continuare dar tare imi pare rau ca n-am adaugat nimic nou sau nimic in plus (anul asta am "sarit" Herculanele in favoarea lu' Baile Felix). trebuie astfel sa ajungem neaparat la alte cateva obiective, mai ales sa nu ratam un castel extraordinar, Banffy.

Si neaparat vreau sa va impartasesc drumurile si experientele despre care am scris, dar mai ales pe cele omise si pe care le-am experimentat de atunci...

O noapte frumoasa...

Mei Tai si un concurs inedit

N-am mai scris de mult timp... si totusi timp liber am. Nu mult. Suficient cat sa-mi permit sa citesc putin in tramvai, sa ma uit fugitiv la un film, sa ma joc sau sa mai aranjez cate o caciulita sau hainuta penru pitica mea Teo. Care creste....motiv pentru care tocmai m-am inscris la un concurs - primul anul acesta!!!

In ideea ca ma stiu cu spatele in pioneze, ca vreau sa o dragalesc pe mandra mea cat se poate, in spiritul faptului ca fetita mea creste din ce in ce iar discopatia mea la fel, am gasit din Fb in poza in articol si mai apoi in blog un link si un concurs pe care imi doresc cu adevarat sa-l castig. Pentru ca spatele meu o merita cu varf si indesat si pentru ca lucrusoarele minunate pe care le-am gasit aici m-au bucurat enorm: http://www.meitai.webclick.ro .

 Si suna cam asa mesajul catre organizatori:

"

Cat imi doresc…. Am o fetita de 14 kg si aproape 3 anisori, am o discopatie lombara severa, acutizata de sarcina si deja sunt zile cand nu pot s-o iau in brate nici daca stau pe pat sau pe scaun… Cam astea sunt motivele care ma fac sa-mi doresc cu mare drag un mei tai. Iar cand am nascut-o nu prea erau astfel de produse, m-am chinuit cu o porcarioara din comert… Nu pot sa spun cat rau mi-a facut si acela.

In plus, si eu fac mici lucrusoare cu mainile mele si stiu ce inseamna sa muncesti cu drag pentru un pitic, aproape indiferent care este acela.

Va pup si va doresc numai bine!

"

Ce chestie? Si eu va pup...