luni, 13 aprilie 2009

Ardei iuti 'la pachet'

Dupa ce unchiul meu Gigi a avut un succes nebun cu ardei iuti crescuti de el si papati de toti cei care-i calcau pragul, pe filiera alor mei au ajuns si la mine anul trecut niste puisori. Frumosi, nevoie mare. Mandria familiei! :))

Desfacuti din manunchi, schimbat pamantul si amestecat putina mranita (luata din natura de pe Valea Doftanei) cu putin pamant de turba si pamant de flori de la florarie, pusi in ghivece mai mari si incrucisat flori pe culori (sa vad ce obtin), rezultatul final a fost mai mult decat neasteptat: 3 culori cu versiuni de dimensiune. Asa am ajuns ca din incrucisarile aiuristice ale alor mei, din care au rezultat doar ardei mov-vinetii, la mine sa reusesc sa ii obtin cam cum erau ei la origini. Iuti de sa mori cand mancai, dar cu un parfum extraordinar!

Si am avut astfel:
  • mov-vinetii lunguieti care ajungeau pana la 5 cm;
  • rosii intens lunguiieti cam de 5 cm;
  • rosii intens borcanati care ajungeau la vreo 3 cm;
  • portocaliu intens borcanati de maxim 3 cm.
Booon. Am pastrat din fiecare pentru mine 2 exemplare, exceptand cei opriti in plus pentru ai mei. I-am pus acum 2 saptamani pe caprarii in niste farfuriute mai adanci, pentru ca nu am cine stie ce spatiu (mi-a adus mama ghivece mici, dar in garsoniera intai tre' sa mai fac curat printre florile pe care le am si ardeii tre' sa mai creasca putin). Dupa 5 zile in care am lipsit (am fost la Herculane intr-o mini-vacanta) iar tata a venit constiincios si mi-a udat florile, am gasit intr-una din farfuriute o nebunie de tulpini mici-mici, cu frunzulite sau inca abia iesite din pamant.

BINEINTELES CA SUNT ARDEII ROSII LUNGI SI PORTOCALII!!!! ADICA CULORILE ORIGINALE!!!

Ceilalti, mov si rosii mici inca se mai caznesc...

Oricum, sunt extrem de betivi, inghit foarte multa apa (uitasem) si acum ca stiu cum i-am pus, o sa imi fie mai usor sa incrucisez florile separat. Ca deh, de la unchiul meu pana la tata si apoi la mine, s-a propasit incrucisarea manuala a florilor. Am vazut cum se face, am incercat si am invatat. Si am avut o super-productie anul trecut...

Pentru cine e amator sa isi pastreze seminte, mi s-a spus (tot de la un turbat ca noi ;)) ) ca sunt cei mai potriviti ardeii copti aflati spre varful plantei. E, eu n-am stiut, am aflat mult mai tarziu, cand deja oprisem ce ma interesa, si culmea, astia pe 'nestiute' sunt cei care au iesit primii :)) asa ca ... Poate sa nu conteze.

Oricum, am inteles ca semintele de la un an la altul sunt ok. Daca mai trece inca un an, nu mai fac plantutele flori (degenereaza).

Cam asa arata acum, la 2 saptamani de la plantare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu