Desfacuti din manunchi, schimbat pamantul si amestecat putina mranita (luata din natura de pe Valea Doftanei) cu putin pamant de turba si pamant de flori de la florarie, pusi in ghivece mai mari si incrucisat flori pe culori (sa vad ce obtin), rezultatul final a fost mai mult decat neasteptat: 3 culori cu versiuni de dimensiune. Asa am ajuns ca din incrucisarile aiuristice ale alor mei, din care au rezultat doar ardei mov-vinetii, la mine sa reusesc sa ii obtin cam cum erau ei la origini. Iuti de sa mori cand mancai, dar cu un parfum extraordinar!
Si am avut astfel:
- mov-vinetii lunguieti care ajungeau pana la 5 cm;
- rosii intens lunguiieti cam de 5 cm;
- rosii intens borcanati care ajungeau la vreo 3 cm;
- portocaliu intens borcanati de maxim 3 cm.
BINEINTELES CA SUNT ARDEII ROSII LUNGI SI PORTOCALII!!!! ADICA CULORILE ORIGINALE!!!
Ceilalti, mov si rosii mici inca se mai caznesc...
Oricum, sunt extrem de betivi, inghit foarte multa apa (uitasem) si acum ca stiu cum i-am pus, o sa imi fie mai usor sa incrucisez florile separat. Ca deh, de la unchiul meu pana la tata si apoi la mine, s-a propasit incrucisarea manuala a florilor. Am vazut cum se face, am incercat si am invatat. Si am avut o super-productie anul trecut...
Pentru cine e amator sa isi pastreze seminte, mi s-a spus (tot de la un turbat ca noi ;)) ) ca sunt cei mai potriviti ardeii copti aflati spre varful plantei. E, eu n-am stiut, am aflat mult mai tarziu, cand deja oprisem ce ma interesa, si culmea, astia pe 'nestiute' sunt cei care au iesit primii :)) asa ca ... Poate sa nu conteze.
Oricum, am inteles ca semintele de la un an la altul sunt ok. Daca mai trece inca un an, nu mai fac plantutele flori (degenereaza).
Cam asa arata acum, la 2 saptamani de la plantare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu