Ieri am fost la mare

In 3 ore, ieri am ajuns la mare. Luand-o pe la Cernavoda, prin Seimeni si Kogalniceanu, am ajuns la plaja de langa pensiunea unde asta vara ne-am simtit perfect.

5 oameni pe plaja, plaja supercurata, vanticel usor spre deloc, apa cam rece dar curata (evident, am avut cateva balaceli zdravene!). Nici macar o farama de nor, insa nu s-a simtit ca am stat la soare exact cand vara in mod normal e pericol. Am vazut si o meduza imensa! D-aia urzicatoare! Cu fata am facut castelase din nisip ud, am jucat fotbal si, cum spune mai nou, am tras "cateva alergaturi".

O plimbare de 1 ora jumate si o inghetata din Mamaia centru pana la Perla evident a fost recompensata cu intorsul la masina pe cablu, in telegondola. Ce-i drept, te simti cam mic si neputincios cand te uiti in jos, sa vezi cu aproximatie cam peste ce "cazi".

In doua  cuvinte (cred ca a ramas memorabila Raduleasca si a ei reclama la Pantene): o zi perfecta de concediu! recomand cu incredere.

Vacanta de la mare, in Mamaia Sat

Am plecat cu inima deschisa, caci facusem o rezervare de cu 3 saptamani inainte. Mi-a placut la nebunie vocea gazdei si modul in ca ma intelesesem cu ea. Ma rog, cu o modificare in ultimele zile.

In Mamaia Sat, aproape de Navodari, Cu o curte mare si plina de vegetatie, cu meri si bolta de vita de vie, cu un foisor si bucatarie de vara excelelente, Vila Norica ne-a asteptat asa cum am sperat. O vorba buna, pasari pe acre Teo a avut grija sa le "inventarieze" si de 3 ori pe zi, aer si plaja la 2 minute cu masina. Am incercat si pe jos, dar ai mei (au venit 4 zile cu noi) s-au resimiti puternic iar noi am preferat sa nu mergem prin soare in zilele ce au urmat.

Puncte forte: liniste, spatiu, curatenie, amabilitate, disponibilitate.
Puncte slabe: muste ca la nebuni ( in foisor cel putin am innebunit, pana la urma am testat lumanarea antitantari si antiinsecte de la EcoDecoLight si a fost beton), baia cu scurgere defectuoasa, frigidere putine sau neincapatoare (acuma - asta tine mult si de intelepciunea turistilor).

Apropos, ce scrie pe net de punga cu mancare pentru caini - special ne-a atras mentiunea "La bucatarie era sacul cu mancarea pt catel si avea un miros mai urat. Gunoiul e bine sa fie afara pe langa bucatarie si nu in bucatarie", de care am ras cu d-na Norica temeinic. Nu era mancarea de catel inauntru iar ca sa ies din bucatarie si sa arunc gunoiul afara pentru ca mai apoi sa revin (asta in timp ce pregatesc haleala) asta a fost prea mult...

D-na Norica, o lipoveanca foarte directa si sincera, fosta sportiva de performanta (canotoare) a fost mama noastra si s-a ingrijit ca totul sa fie bine penru toti. Si desi a avut o serie de 8-10 turisti, grup cu catel, mame, bunici, purcel etc. destul de acaparatori (chiar si cu lucrurile altora), a avut totusi un cuvant omenesc si atunci cand a vazut ca i-a disparut din vesela. Si la noi s-au inregistrat minusuri, putine (o bere, un iaurt), la altii legume, insa daca asa ii e felul omului, apai bine ca au plecat si ne-am mai bucurat de tihna cateva zile in plus.

Am prins o ploaie de nu-i adevarat, nu puteam iesi din foisor. Am cunoscut niste oameni minunati, colegi de "terasa" (aveti grija, doar cateva camere au iesire la terasa), ne-am alergat cu puii de curca si ratele, am cules cu drag bobitele crude de struguri de o parte si de alta a drumului pana la foisor, am mancat corcoduse mari si parfumate, cat caisele, dar si prune verzi - agurida. Asa ca prelungirea concediului nostru cu inca 2 zile a fost binevenita si suficienta.

Am vazut pe viu incendiul de la Vadu, care pornise inca de la pranz cu palalaie mare si cu un vant nenorocit care apoi l-a extins in ultimul hal. Nu s-a oprit circulatia, nu am fost avertizati, nimic. Ca la noi...

Am mancat la cherhanaua de langa Corbu, scumputa si iar cu muste, insa mancare buna care merita tratata cu tacamurile de 2-3 ori pe an.

Am intrat cu masina pana langa Cetatea Argamum unde niste melteni faceau gratar. Mi-a parut rau ca e in paragina, ca apa lacului a fost tulbure si involburata, ca indicatoare catre cetate nu sunt (am gresit de cateva ori drumul), m-am bucurat de drumul asfaltat pana aproape de ziduri. Care din pacate nu se vad din cauza paraginii. Of, cultura mea si turismul meu...

Ne-am aprovizionat impecabil din Navodari, n-am dus lipsa de nimic si in cele 10 zile cred ca a fost prima oara cand ne-am luat portia intreaga de mare, fara sa mai plecam spre casa cu regrete si ganduri in urma.

Va pupam si speram ca vom reveni si la anul, daca ne primiti, doamna Norica!

Offroad pe sosea!

Ciudat titlu, nu?

A fost week-end, a fost soare si a fost ziua mea ieri. Ca atare, nu puteam sa nu iesim pe undeva, ca tot ni s-a terminat si concediul si pana la gradinita (oficial din octombrie) fata va merge iar cu cortul in pelerinaj la bunici.

Bucuresti-Predeal-cabana Poiana Secuilor. Va rog din suflet, daca doriti o ciorbita de vacuta cu gust de peste, mica si stravezie, sau un pui la gratar (sanchi gratar, la grill!) cu cartofi taranesti (muuulte mirodenii si 2 fire de ceapa), nu pregetati. Incercati-le meniul, e posibil sa fiti la fel de dezamagiti ca si mine. Dar asta e.

Ziua nu s-a terminat asa ca am purces inapoi spre Bucuresti cu un ocol pe DN1a, super liber si curat, cu peisage cat cuprinde. Ori pentru ca era prea frumos, gura mea sparta (care a propus si plecarea in sine de dimineata) s-a trezit ca "Hai si pana la Muntele Rosu, sa vedem ce-o mai fi si p'acolo." Partial - proasta idee, apreciez acum nenorocirea de drum de langa Babadag, de pe spatiul poligonului de trageri al armatei. Acolo este ca in palma. La Muntele Rosu insa am zis ca ramanem cu masina in gropi, ca rupem tot si roti si amortizoare si m-am convins ca am uzat masina cat pentru o jumatate de an de mers prin oras. Este odios si cu gropi foarte mari, pe toata portiunea de 3 km. Pana si cei cu masini de teren abia se miscau (cred ca daca urc cu masina scarile pana la noi la etajul 4 tot e mai bine...). La urcare am folosit doar treapta 1 de viteza, la coborare am mai dat ocazional a 2-a.

Asa ca doar daca va plictisiti, vreti transpiratii reci si nu aveti RATB-ul la indemana, doriti sa mergeti cu masina in service ori vreti sa va imbogatiti repertoriul si vocabularul intr-ale injuraturilor, plus un fitness de zile mari (strangi nu doar din dinti ci din tot ce ai!), va recomand cu caldura sa mergeti sa vedeti nimic langa Cheia, la Muntele Rosu.

Pacat ca panorama este superba, se fac trasee catre creste si drumul prin padure e mirific - pana la punctul de plecare nu iti mai trebuie nimic. Iar GPS-ul a fost iar de milioane: afisa "drum in stare avansata de degradare".

Va pup si drum bun!

Am fost si la Baile Felix

Un mini-concediu, in vreme de canicula si ploi, la o pensiune frumoasa si cocheta, cu 2-3 terenuri unde puteai sa zburzi in voie, cu locuri amenajate special pentru copii, cu fotolii si melci multi, livada si loc de pescuit. Asa am regasit Baile Felix in saptamana amanata timp de o luna. Verdeata, ploi cu picaturi cat farfuria, drumuri de Apuseni, forestiere insa cu peisaje splendide si fragute cat capsunile. Fara cascada Varciorog (din pacate...), fara pesteri (nu am avut haine groase), cu dealuri si munti impaduriti.

Celor care vor sa ajunga la Oradea le recomand cu incredere drumul pin Valea Jiului - desi ingust, viaductele, podurile si tunelele te lasa cu gura cascata - si apoi Deva si Beius. Drumul din Cluj este ingrozitor de aglomerat si peisajele sunt altele: a fost prima oara in viata cand trecand prin Tara Zarandului am avut privelistea fizica a expresiei din povestile copilariei "peste 9 munti si 9 vai". Se vad 8-9 planuri, din ce in ce mai indepartate, de munti care isi scurg padurile catre poale, usor deplasati unl de altul tocmai ca sa-i poti admira in liniste.

Pensiunea care ne-a primit cu bratele deschise, cu gazde primitoare si extrem de placute, a fost punctul de plecari, urzeli, drumetii sau joaca. Am avut 2 zile de piscina in care ne-am balacit si creierii - de altfel ideal pentru 6 zile de concediu. In plus: am fost la Stana de Vale - Izvorul Minunilor, Lacul cu nuferi de la Baile 1 Mai - rezervatie, am gasit extrem de frumos si reconfortant parcul cu nuferi si lotusi din Baile Felix, cu zeci de pestisori si broscute si flori mari, perfecte. Din pacate, Cascada Varciorog (pe care nu am ajuns s-o vedem) se pare ca am abordat-o din directia nepotrivita: nici un indicator, harta GPH sau cea rutiera nu aratau nimic deosebit, asa ca am hoinarit in al nostru car tripping  prin coclauri si catune uitate de lume. Pe drumuri forestiere am gasit menta inalta de un stat de om, fragute mari si parfumate, de care dupa ce am cules un castron in 20 de minute, m-am lasat pagubasa caci veneau norii de ploaie. Ne-am clatit ochii, am plimbat copilul, am facut poze (le descarc si le adaug de acasa ;)   ), ne-am bronzat putin, ne-am relaxat si ne-am simtit bine, asa cum ii sta bine oricui.

Ce ma bucur mult este ca avem multe de vazut si o sa ne intoarcem caci locurile de vizitat sunt multe. Revenim cu prima ocazie, cu tolba plina

Nopti nedormite si cartile din tramvai

O, daaaaaa... Daca va uitati care e ora de postare, mai bine nu. Si asta in conditiile in care ma descurc ok si cu serviciul. SI cu pasiunea mea pentru arome, prin lumanarile naturale. Iar mai nou - nevoia stringenta de un strugurel potrivit mie m-a dus si catre producerea lor, tot naturale...

Ce ma intriga si ma nedumereste este ca am inceput un ritm de viata prea alert uneori. Excesul meu de energie, chiar in lipsa unei cafele, isi spune cuvantul in usurinta de a sta treaza noaptea. SI sa nu va imaginati ca Radu al meu este neglijat! Poate si unde fetita noastra sta in timpul saptamanii la ai nostri si lipsa ei ne face sa o asteptam cu ardoare... Nu stiu, insa acum, la 33 de ani, vaz ca mi-e mult mai usor sa stau cu ochii "beliti" prin bucatarie, la calculator, impletind sau crosetand, facand poze sau orice alta minune. Iar al meu - doarme. pana acum ceva timp eram fix invers; de cand m-am intors la serviciu, de fapt cam de cand cu Teo, s-au inversat putin polurile in comportament si in petrecerea de timp liber, cu sau fara folos.

In schimb, mi-am redescoperit bucuria de a citi. In tramvai, cel mai des, ca in curand voi incepe sa cred ca-mi place sa merg cu RATB-ul, mai ales ca si prin drumurile la fetita sau prin alte parti ale Bucurestiului mi-am facut un obicei in a ma rupe total de lume si de a citi fara sa aud sau sa vad ceva. Altceva. Orice. Asa ca, incep sa ma laud: Ciresarii (5 volume), Scrisoare de dragoste, Print si cersetor si Wilson zevzecul, Elevul Dima dintr-a 7-a (aici a fost inceputul, de fapt...) si inca cateva, asta doar in decurs de cateva luni, strict pe drumuri. Acum am trecut la Winnetou.

Am lucrat cateva seturi de caciulite si fulare pentru piciu'  mic, un pulover, un poncho (doar acum, iarna asta) si-mi place la nebunie.

M-am uitat pe recomandarile din articolele anterioare. Le sustin in continuare dar tare imi pare rau ca n-am adaugat nimic nou sau nimic in plus (anul asta am "sarit" Herculanele in favoarea lu' Baile Felix). trebuie astfel sa ajungem neaparat la alte cateva obiective, mai ales sa nu ratam un castel extraordinar, Banffy.

Si neaparat vreau sa va impartasesc drumurile si experientele despre care am scris, dar mai ales pe cele omise si pe care le-am experimentat de atunci...

O noapte frumoasa...

Mei Tai si un concurs inedit

N-am mai scris de mult timp... si totusi timp liber am. Nu mult. Suficient cat sa-mi permit sa citesc putin in tramvai, sa ma uit fugitiv la un film, sa ma joc sau sa mai aranjez cate o caciulita sau hainuta penru pitica mea Teo. Care creste....motiv pentru care tocmai m-am inscris la un concurs - primul anul acesta!!!

In ideea ca ma stiu cu spatele in pioneze, ca vreau sa o dragalesc pe mandra mea cat se poate, in spiritul faptului ca fetita mea creste din ce in ce iar discopatia mea la fel, am gasit din Fb in poza in articol si mai apoi in blog un link si un concurs pe care imi doresc cu adevarat sa-l castig. Pentru ca spatele meu o merita cu varf si indesat si pentru ca lucrusoarele minunate pe care le-am gasit aici m-au bucurat enorm: http://www.meitai.webclick.ro .

 Si suna cam asa mesajul catre organizatori:

"

Cat imi doresc…. Am o fetita de 14 kg si aproape 3 anisori, am o discopatie lombara severa, acutizata de sarcina si deja sunt zile cand nu pot s-o iau in brate nici daca stau pe pat sau pe scaun… Cam astea sunt motivele care ma fac sa-mi doresc cu mare drag un mei tai. Iar cand am nascut-o nu prea erau astfel de produse, m-am chinuit cu o porcarioara din comert… Nu pot sa spun cat rau mi-a facut si acela.

In plus, si eu fac mici lucrusoare cu mainile mele si stiu ce inseamna sa muncesti cu drag pentru un pitic, aproape indiferent care este acela.

Va pup si va doresc numai bine!

"

Ce chestie? Si eu va pup...