joi, 1 septembrie 2011

Vacanta de la mare, in Mamaia Sat

Am plecat cu inima deschisa, caci facusem o rezervare de cu 3 saptamani inainte. Mi-a placut la nebunie vocea gazdei si modul in ca ma intelesesem cu ea. Ma rog, cu o modificare in ultimele zile.

In Mamaia Sat, aproape de Navodari, Cu o curte mare si plina de vegetatie, cu meri si bolta de vita de vie, cu un foisor si bucatarie de vara excelelente, Vila Norica ne-a asteptat asa cum am sperat. O vorba buna, pasari pe acre Teo a avut grija sa le "inventarieze" si de 3 ori pe zi, aer si plaja la 2 minute cu masina. Am incercat si pe jos, dar ai mei (au venit 4 zile cu noi) s-au resimiti puternic iar noi am preferat sa nu mergem prin soare in zilele ce au urmat.

Puncte forte: liniste, spatiu, curatenie, amabilitate, disponibilitate.
Puncte slabe: muste ca la nebuni ( in foisor cel putin am innebunit, pana la urma am testat lumanarea antitantari si antiinsecte de la EcoDecoLight si a fost beton), baia cu scurgere defectuoasa, frigidere putine sau neincapatoare (acuma - asta tine mult si de intelepciunea turistilor).

Apropos, ce scrie pe net de punga cu mancare pentru caini - special ne-a atras mentiunea "La bucatarie era sacul cu mancarea pt catel si avea un miros mai urat. Gunoiul e bine sa fie afara pe langa bucatarie si nu in bucatarie", de care am ras cu d-na Norica temeinic. Nu era mancarea de catel inauntru iar ca sa ies din bucatarie si sa arunc gunoiul afara pentru ca mai apoi sa revin (asta in timp ce pregatesc haleala) asta a fost prea mult...

D-na Norica, o lipoveanca foarte directa si sincera, fosta sportiva de performanta (canotoare) a fost mama noastra si s-a ingrijit ca totul sa fie bine penru toti. Si desi a avut o serie de 8-10 turisti, grup cu catel, mame, bunici, purcel etc. destul de acaparatori (chiar si cu lucrurile altora), a avut totusi un cuvant omenesc si atunci cand a vazut ca i-a disparut din vesela. Si la noi s-au inregistrat minusuri, putine (o bere, un iaurt), la altii legume, insa daca asa ii e felul omului, apai bine ca au plecat si ne-am mai bucurat de tihna cateva zile in plus.

Am prins o ploaie de nu-i adevarat, nu puteam iesi din foisor. Am cunoscut niste oameni minunati, colegi de "terasa" (aveti grija, doar cateva camere au iesire la terasa), ne-am alergat cu puii de curca si ratele, am cules cu drag bobitele crude de struguri de o parte si de alta a drumului pana la foisor, am mancat corcoduse mari si parfumate, cat caisele, dar si prune verzi - agurida. Asa ca prelungirea concediului nostru cu inca 2 zile a fost binevenita si suficienta.

Am vazut pe viu incendiul de la Vadu, care pornise inca de la pranz cu palalaie mare si cu un vant nenorocit care apoi l-a extins in ultimul hal. Nu s-a oprit circulatia, nu am fost avertizati, nimic. Ca la noi...

Am mancat la cherhanaua de langa Corbu, scumputa si iar cu muste, insa mancare buna care merita tratata cu tacamurile de 2-3 ori pe an.

Am intrat cu masina pana langa Cetatea Argamum unde niste melteni faceau gratar. Mi-a parut rau ca e in paragina, ca apa lacului a fost tulbure si involburata, ca indicatoare catre cetate nu sunt (am gresit de cateva ori drumul), m-am bucurat de drumul asfaltat pana aproape de ziduri. Care din pacate nu se vad din cauza paraginii. Of, cultura mea si turismul meu...

Ne-am aprovizionat impecabil din Navodari, n-am dus lipsa de nimic si in cele 10 zile cred ca a fost prima oara cand ne-am luat portia intreaga de mare, fara sa mai plecam spre casa cu regrete si ganduri in urma.

Va pupam si speram ca vom reveni si la anul, daca ne primiti, doamna Norica!

Un comentariu: